Densitatea ţesuturilor ce sunt străbatute de una din cele două tipuri de radiaţie X de energie diferită poate fi calculată prin internediul unei tehnici numită absorbţiometrie biofotonică (DEXA).  
Este utilă deoarece oferă informaţii despre evoluţia densităţii osoase, a conţinutului de minerale a scheletului, deci are un rol bine definit în prevenirea, investigarea şi tratarea osteoporozei.
Metoda este aplicată cu ajutorul unor aparate care permit examinarea pacientului în poziţie culcată. Fasciculul de radiaţie X “fotografiază” zona ce corespunde coloanei vertebrale, şoldurilor, încheietura mâinilor sau chiar întregul corp. Este o metodă lipsită de agresivitate, uşor de suportat de pacienţi, cu risc neglijabil de iradiere.
Se obţin cifre cu ajutorul cărora se calculeaza scorul T şi scorul Z al densităţii osoase, folosite apoi de medic pentru a recomanda ceea ce este potrivit cu pacienta respectivă în materie de prevenire a osteoporozei, sau tratament şi stil de viaţă.
Depunerile de calciu pe peretele vaselor sanguine, în ţesuturile moi, osteofitele, produsele de contrast sau părţi metalice (tije, plăci, şuruburi, proteze folosite în ortopedie) modifică rezultatele măsurării densităţii osoase prin această metodă.