Component al urinii ce conţine azot şi rezultă în urma degradării metabolice a proteinelor, mai precis a purinelor, componentele acizilor nucleici.
Acidul uric, odată ce ajunge în sânge după toate etapele de metabolizare a proteinelor, este filtrat de către rinichi, apoi eliminat prin urină într-o proporţie care să menţină uricemia (acidul uric din sânge) într-o proporţie normală.
Când eliminarea renală este insuficientă – boli de sânge, renale, boli enzimatice ereditare, tratament cu hidrocortizon, toxicoza gravidică, insuficienţa renală cronică, intoxicaţie cu plumb – apare hiperuricemia.
Acidul uric în exces în sânge începe să se acumuleze sub formă de micro-cristale de urat ce se depun la nivelul articulaţiilor, declanşând guta (boală specifică omului), sau încarcă aparatul renal, producând litiaza urinară.