Formarea unei coeziuni anormale între două ţesuturi sau organe prin intermediul unei varietăţi de ţesut conjunctiv.
Poate avea mai multe origini şi consecinţe. Există aderenţe congenitale, aşa cum este fimoza (unirea prepuţului de gland, cu probleme la urinare şi infecţii repetate).
Aderenţele pot fi şi consecinţa vindecării unor arsuri, intervenţii chirurgicale sau leziuni mai profunde. Dacă apar la nivelul unor membrane care învelesc organele interne (pleură, pericard, peritoneu), determină tulburări ale mobilităţii acestora, dureri, perforaţii sau chiar împiedicarea tranzitului intestinal (ocluzie).
Tratamentul lor chirurgical este indicat atunci când tulburările produse afectează esenţial sau ameninţă viaţa pacientului – de exemplu, ocluzia intestinală.