Hrănirea nou-născutului sau sugarului cu lapte, fie în mod natural, fie artificial. Prima alăptare are loc la câteva ore după naştere (laptele se numeşte colostru matern), continuă până la cel puţin 4 luni, astfel fiind asiguraţi nutrienţii, sărurile minerale, anticorpii, apa, deci substanţele absolut necesare dezvoltării normale a copilului.
Alăptarea la sânul mamei se face alterantiv, de la un sân la celălalt. Mama trebie să respecte atât regulile de igienă locală, dar şi să se alimenteze cu produse bogate în calciu, proteine şi vitamine, să evite alcoolul, tutunul, ceaiul negru, cafeaua şi anumite tratamentele medicamentoase auto-administrate (se cere sfatul medicului pentru ca multe medicamente trec din sânge în laptele matern şi pot intoxica sau afecta fătul).
În cazul lactaţiei cu dificultate, când copilul nu poate suge în mod corespunzător sau canalele galactofore sunt înfundate, se poate folosi o pompă specială de extragere a laptelui ce va fi dat apoi copilului cu ajutorul biberonului.
Incidentele tip crăpături ale mamelonului (ragade) se tratează prin igienă strictă, tratament sub supravegherea medicului şi folosirea unei protecţii de mamelon. Infecţiile mamelonului sau întregii glande mamare necesită tratament medicamentos, pe durata acestuia copilul fiind alăptat artificial.
În mod frecvent se practică alăptarea mixtă: LA sân şi cu biberonul, care continuă şi în etapa de renunţarea la supt.
Alăptarea artificială înseamnă folosirea biberonului şi a unor variante de lapte artificial – formulele lor sunt adaptate vârstei şi caracteristicilor sugarului.  În cazul alăptării artificiale este esenţială de asemenea igiena prep;rării laptelui şi sterilizarea biberoanelor.
Greutatea copilului se supraveghează conform sfaturilor primite de la medicul pediatru. Orice tulburare în dezvoltarea sugarului, orice tulburare gastrică tip diaree sau vărsături, creştere a eliminărilor de urină sau alergii trebuie să fie imediat semnalată medicului.