Stare patologică determinată de consumul şi dependenţa faţă de alcool. Este însoţită de tulburări de personalitate şi comportament, afectarea importantă unor organe şi sisteme ale organismului (alcoolopatie). Alcoolismul încă este una din primele cauze de deces la nivel mondial – după afecţiunile cardiovasculare şi diferitele tipuri de cancere.
Alcoolismul are trei etape: una asimptomatică, cu camuflare (ascunderea surselor de alcool) şi vinovăţie, dar enasumarea dependenţei; apoi urmează etapa scăderii voinţei, apariţia disfuncţiilor şi afectării unor organe. Cea de-a treia etapă apare la câţiva ani de la debut, cu tulburări metabolice şi funcţionale importante, tulburări psihice, nerecunoaşterea că există dependenţa şi ignorarea semnelor de agravare.
Bolile pe care un organism normal le poate învinge devin piedici majore pentru un alcoolic. Organismul cedează foarte repede la infecţii, apar cancere ale tubului digestiv şi ficatului, se instalează tulburări ale sistemului nervos şi apar leziuni ale nervilor şi strucutrilor superioare. Se dezvoltă psihoze, apar halucinaţii, crize de delirium tremens, delir, demenţă.
Se tratează cu dificultate, un rol decisiv avându-l pacientul, recunoaştea din partea lui că are o problemă serioasă. Tratamentul implică spitalizare, medicamentaţie, psihoterapie, terapia separată pentru familie sau a aparţinători, intrarea într-un grup de suport.