Căderea temporară sau definitivă, toatală sau parţială a părului de la nivelul capului. Este consecinţa unor dereglări hormonale, a  vârstei, a unor tratamente traumatizante, afecţiuni sau boli.
Poate apărea atât la bărbţi cât şi la femei şi se clasifică în:
Alopecii necicatriceale – care nu sunt consecinţ a unei leziuni la nivelul pielii capului. La rândul lor, acestea pot fi difuze sau localizate.
Alopecia difuză poate apărea după un stress prelungit, surmenaj, şoc traumatic, tratamente cu anumite medicamente, infecţii puternice, utlburări ale glandelor endocrine, carenţele alimentare. Uneori, ca o manifestare a stresului sau fricii apare tricotilomania (la copii dar şi la unii adulţi) – smulgerea de fire sau chiar şuviţe de păr.
Alopecia difuză mai poate avea drept cauză şi tratamentul prin vopsire sau deoclorare prea des sau cu produse neadecvate, folosirea excesivă a periei.
Sub denumirea generică de alopecie localizată  se întâlnesc peada sau chelba (o dermatoză).
Alopecia seboreică, cunoscută şi sub numele de calviţie comună apare în umra unui dezechilibru hormonal pirn exces de testosteron. Poate apărea şi al femei în momentul instalării menopauzei sau ca urmare a unui tratament cu androgeni.
Tratamentul alopeciilor se face în funcţie de cauză, sub supravegherea medicului dermatolog, endocrinolog şi a specialiştilor care au în vederea tratamentul unei afecţiuni concomitente. Uneori, singurul tratament cu eficacitate mai mare este implantul de păr (în cazul alopeciei seboreice).