Substanţă naturală sau de sinteză folosită pentru a trata o infecţie sau suprainfecţie provocată de bacterii.
Există mai multe clase de antibiotice, fiecare dintre ele având indicaţii şi moduri de utilizare specifice, precum şi un spectru de acţiune bine determinat.
Tratamentul cu antibiotice trebuie urmat numai la indicaţia medicului, care, de mult eori, dacă va considera că este cazul, foloseşte pentru completarea investigaţiilor şi antibiograma, în ideea de a prescrie tratament cât mai ţintit.
Adminstrarea antibioticelor se poate face pe cale locală, orală, injectabilă. Persoanele cu teren alergic trebuie testate înainte de administrarea sau prescirerea unui antibiotic. Reacţia individuală se poate înscrie în termenii generali de acţiune a medicamentului respectiv, sau se poate instala lipsa de reacţie, rezistenţa, chiar intoleranţa, medicul fiind cel care decide cum se continuă tratamentul.
Multe dintre antibiotice determină apariţia unor reacţii secundare adverse tip: greaţă, tulburări digestive, alergie, pacientul fiind sfăutit să ţină minte acel antibiotic care i le-a provocat, şi astfel să nu îl mai folosească ulterior, senalizând acest fapt medicului. De asemena pot apărea infecţii cu fungi, rezistenţă la acel anitbiotic – mai ales în cazul autoadministrării de medicamente.