Substanţă de origine naturală sau de sinteză folosită în scopul reducerii inflamaţiei.
Antiinflamatoarele se adresează simptomelor inflamaţiei atunci când aceasta devine amplă, deranjantă pentru întreg organismul şi nu tratează cauza – nu distrug microbii, bacteriile, de exemplu.
Se pot administra pe cale cutanată, orală, injectabilă, au reacţii neplăcute asupra altor organe (stomac) şi pot determina apariţia unor complicaţii sau reacţii importante, de aceea un pacient aflat în tratament cu antiiflamatorii necesită supraveghere medicală.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) practic opresc formarea unor substanţe – prostaglandine – , răspunzătoare de apariţia manifestărilor inflamaţiei. Se folosesc în schemele de tratament ale diferitelor forme de reumatism, post traumatisme, în durerile provocate de spasme sau colici (renale, biliare), în gineocologie (dismenoree). Sunt contraindicate celor cu leziuni gastrice, celor care sunt în tratament cu anticoalgulante, la pacienţii alergici la aspirină, sau în cazul celor care urmează un tratament cu medicamente care le influenţează rata de eficienţă şi eliminare a antiinflamatoriilor.
Antiinflamatoarele steroidiene (corticosteroizi) sunt similare hormonilor secretaţi de glandele suprarenale. Se instituie un tratament cu corticosteroizi atunci când inflamaţia este foarte puternică sau când se dovedeşte a fi o afecţiune tip poliartrită reumatoidă, alergii, anumite stadii de leucemie, etc. Efectele secundare sunt mai importante decât în cazul nesteriodienelor – acnee, osteoporoză, hiperglicemie, ulcer gastric, probleme renale sau de imunitate.