Anxietate – Modificare a stării emoţionale în sensul apariţiei nesiguranţei, neliniştii, dar fără ca acest sentiment să fie clar şi uşor de descris. O formă de anxietate este cea care apare în prejama unor provocări tip examen, care de cele mai multe ori impulsionează subiectul să obţină performanţa. Alte forme de anxietate tulbură profund, determinând stări complexe de blocaj, frică, lipsa de discernământ.
Ca să se poată diagnostica o anxietate, trebuie observate: senzaţia că va veni, că va apărea ceva neplăcut, cât de curând. Apoi sunt acuzate apariţia de: transpiraţie, agitaţie, senzaţie de sufocare, perceperea de palpitaţii, ameţeală, tremurături ale extremităţilor, uscăciunea gâtului şi gurii, pierderea vocii. Pot apărea şi senzaţia de frică fără un motiv foarte clar, presimţirea unui pericol fără ca ceea ce se întâmplă în jur să confirme acest lucru.
Sunt mai mult acuze psihice, de aceea anxietatea este şi diferenţiată de angoasă, caz în care acuzele sunt mai mult de tip somatic. Uneori, cele două se pot manifesta în acelaşi timp.
Tratamentul medicamentos al anxietăţii se asociază cu cel psihologic, cu un regim de viţă sănătos şi cât mai lipsit de excitante alimentare sau psihice, tehnici de relaxare şi angrenarea anturajului, a familiei, în schema de terapie.