Afectarea uneia sau mai multor articulaţii în sensul degenerării formaţiunilor ce compun articulaţia, alături de apariţia de deformări ososase, scăderea mobilizării sau chiar imobilitate. Mai des întâlnită la femei decât la bărbaţi, artoza afectează cu pondere articulaţiile intervertebrale, genunchii, şoldurile, mâna, coloana cervicală.
Spre deosebite de artrite, articulaţia doare când se efectuează mişcare sau după un efort. Dispare când articulaţia intră în repaus, dmineaţa fiind nevoie de o perioadă de „încălzire” şi efectuarea unor mişcări uşoare care să „dea drumul” articulaţiilor. În timp, durerea poate ocupa mai mult timp din zi şi se însoţeşte de modificarea de aspect şi volum a articulaţiei datorită acumulării de lichid sinovial (neinflamator).
Cartilajul intraaraticular suferă o degenerescenţă, cartilajul ce protejează extremitatea oaselor articulare se subţiază sau chiar se distruge, artoza intrând într-o fază mai gravă.
Examinările paraclinice includ radiografia (care în stadiile iniţiale nu oferă prea multe informaţii, ci doar în stadiile în care apar excrescenţe osoase şi fragilizare cartilajelor), tomografia computerizată, analize sanguine.
Tratamentul este condus de către medicul reumatolog în ehcipă cu medicul balneolog şi fiziokinetoterapeutul, deoarece în afară de medicaţie (antiinflamatorii nesteroidiene, analgezice, suplimente alimentare cu efect asupra regenerării cartilajului), punere în repaus, purtarea de centură lombară, suport cervical, se recomandă şi proceduri de fizioterapie, kinetoterapie, ergoterapie, cure balneare în staţiuni cu specific adecvat. Uneori se procedează al intervenţie chirurgicală tip artroplastie pentru refacerea mobilităţii unei articulaţii pentru care nu se mai poate rezolva nimic prin metodele enumerate.