Afectiune a ficatului provocată de o degradare a celulelor sale.
Se caracterizeaza printr-o scleroză a ţesutului hepatic, dezvoltarea în ficat a unei reţele de cicatrici fibroase şi noduli de regenerare, zone de celule viabile separate unele de altele prin ţesut cicatriceal.
Ciroza poate avea cauze diveese : alcoolismul, o boală virală (hepatitele B, C şi D), autoimună (ciroza biliară primitivă, hepatita cronică autoimună), metabolică (hemocromatoza, boala lui Wilson, fructozemia, galactozemia, tirozinemia, mucoviscidioza etc.),  unele ciroze sunt încă cu cauze necunoscute.
Diagnosticul se face in baza unei biopsii hepatice, transcutanate sau chirurgicale
In prima etapa este total asimptomatică dupa care se manifesta o slăbiciune generalizată  (aste­nie), pierdere în greutate, ascită (efuziune lichidiană în interiorul peritoneului), hemoragii digestive urmare a unei hipertensiuni portale (creşterea presiunii sangvine în vena care conduce circulaţia intestinală şi splenică spre ficat) cu risc de ruptură a varicelor esofagiene. Evolueaza catre o insuficienţa hepatocelulară caracterizata de un icter, hemoragii difuze, o encefalopatie (somnolenţă, comă).
Ciroticii sunt sensibili la infecţii: tuberculoză, infecţii respiratorii şi urinare. In stadiul terminal apare o insuficienţă renală gravă.
Când ciroza evoluează pe parcursul câtorva ani in ficat poate sa se dezvolte o tumoră malignă plecând de la celulele hepatice.
Tratamentul este complex si vizează prevenirea sau încetinirea constituirii fibrozei, ciroza fiind ireversibilă o dată instalată, prevenirea şi tratamentul principalelor com­plicaţii.
Transplantul hepatic reprezinta sin­gurul tratament radical al cirozei, este aplicabil unui număr limitat de cazuri, la pacienţii tineri şi în absenţa complicaţiilor vasculare grave.