Organ musculos cavitar situat în partea mediană stângă a toracelui între cei doi plămâni, cu rol de a sigura circulaţia sangvină.
Inima se compune din 4 cavităţi : două auricule şi două ventricule, fiecare auricul fiind separat de ventriculul subiacent printr-o valvulă: la dreapta valvula tricuspidă constituită din 3 valve; la stânga, valvula mitrală constituită din 2 valve.
Auriculele sunt separate printr-o membrană musculară numita septul interauricular, la fel si ventriculele.
Peretele cardiac cuprinde in sectiune 3 straturi: endocardul (imbraca interiorul cavităţilor), miocardul (muşchiul cardiac în sine) si pericardul invelisul exterior al inimii.
Aportul sangvin către muşchiul cardiac este asigurat de către arterele coronare, care iau naştere la partea iniţială a aortei toracice.
Inima dreaptă formata din auriculul şi ventriculul drept are rol de a pompa sângele dezoxigenat prin artera pulmonară şi ramurile sale până în plămâni (mica circulaţie).
Inima stângă formata din auriculul şi ventriculul stâng culege sângele oxigenat care vine de la plămâni şi îl pompeaza (prin aortă şi ramurile sale) în tot organismul (marea circulaţie),
Inima este un organ contractil, mişcările sale automate si ritmice sunt datorate ţesutului nodal. Acesta cuprinde nodul sinusal situat în auriculul drept (comandă frecvenţa cardiacă) şi nodul auriculoventricular plasat la joncţiunea auriculelor şi ventriculelor (prelungit spre cele două ventricule prin fasciculul lui His şi ramificaţiile sale) care permit trecerea influxului spre ventricule. Funcţionarea ţesutului nodal este influenţată de către sistemul nervos vegetativ şi de către catecolamine (adrenalină, noradrenalină, dopamină).