Stare patologică caracterizată pe plan psihic de o stare de spirit tristă cu pierderea motivaţiilor, autodepreciere, dificultate de a se concentra, teamă de viitor, anxietate, un sentiment de vinovăţie şi de neputinţă ; iar pe plan fizic sunt prezente tulburări ale poftei de mâncare, tulburări digestive, cefalee, palpitaţii,  oboseală, insomnie şi de alterare a libidoului.
Depresia poate fi cauzata de un eveniment neplăcut sau o situatie care cere subiectului să se adapteze la o situaţie nouă, de o boală psihică, de o schimbare hormonală (ca urmare a unei naşteri), de o dereglare endocrină (hipotiroidie).
Depresia adolescentului – apropiată ca manifestări de cea a adultului (anxietate, sentiment de inferioritate, stare de spirit tristă), este prezenta o mai mică inhibiţie, o atitudine distantă.
Principalele complicaţii ale depre­siunilor adolescentului sunt psihoza (schizofrenia, psihoza maniacodepresivă), delincvenţa, toxicomania.
Depresia persoanei în vârstă – forma cea mai gravă este melancolia de involuţie care se manifesta printr-o suferinţă morală intensă cu idei de prejudiciu şi de persecuţie, o ipohondrie (teamă nejustificată de a fi bolnav), deteriorare a stării generale.
Alte forme se manifestă prin insomnie, tulburări de caracter, o închidere în sine, afecţiuni psihosomatice diferite, uneori o pseudodeteriorare intelectuală care poate simula o demenţă.