Afecţiune inflamatorie a encefalului, avand cu precadere origine infecţioasa (mai ales virală, ex. virus rabiei şi herpesului), ce se manifestă prin febră insotita cu semne neurologice (somnolenţă, confuzie, delir, tulburări de comportament, cefalee, convul­sii), sindrom infecţios şi semne de localizare temporală (encefalită herpetică).
Virusurile pot provoca o polioencefalită iar leucoencefalită poate fi datorata unei complicaţii a rujeolei, oreionului, gripei, mononucleozei infecţioase. Unele encefalite cauzate de arbovirusuri sunt transmise fie prin ţânţari (encefalita japoneză), fie prin căpuşe (encefalita de taiga).
Encefalitele acute (evoluţie rapidă) cuprind două grupuri principale de boli: encefalitele virale primitive (cele mai grave) şi leucoencefalitele perivenoase (postinfecţioase) care se vindecă de obicei fără sechele.
Encefalitele subacute sunt reprezentate mai ales prin boala lui Creutzfeldt-Jacob.