Inflamaţie a ficatului cauzata de o infecţie virală, leziunile ficatului fiind cauzate virus şi de reacţia imunitară (anticorpii bolnavului).
Virusurile hepatotrope afecteaza aproape exclu­siv ficatul si sunt de tip : A, B, C, D şi E.
Virusul A – produce hepatita A, transmitere pe cale digestivă prin apă, materii fecale şi fructe de mare contaminate. Nu are evolutie conica.
Virusul B – produce hepatita B, transmitere sexuala, sangvin sau fetomatern (de la mamă la fetus).
In 3 -5% din cazuri devine conic.
Virusul C – produce hepatita C, transmitere sexuala, sangvin sau fetomatern (de la mamă la fetus).
Evolutia duce la cronicizare intr-o pondere mai mare de cazuri.
Alti virusi care afectează ficatul sunt virusul lui Epstein-Barr, agentul mononucleozei infecţioase, citomegalovirusul. Virusi ai gripei, rubeolei sau arbovirusuri pot cauza o afectare a ficatului.
Perioada de incubaţie este de 15 – 45 zile pentru hepatita A şi de la 45 la 160 zile pentru hepatita B. Perioada de invazie durează între două şi şase zile si se caracterizează printr-un sindrom pseudogripal: febră, dureri articulare şi musculare, oboseală si uneori erupţie cutanată.  Este urmata de apariţia unei îngălbeniri, urine închise la culoare şi scaune decolorate, oboseală persistentă, pierdere a poftei de mâncare, greţuri. Unele hepatite virale pot fi asimoptomatice.
Hepatitele grave, fulminante, produse de virusul B şi virusul C, au o evoluţie severă cu semne de insufi­cienţă hepatică (confuzie mintală, encefalopatie, hemoragii). Hepatitele cronice persistente au o evoluţie lungă, simptomele persistand mai mult de 6 luni.
Hepatitele cronice active cu evoluţie pe mai mult de 6 luni şi caracteristici histologice ca cele cu virusuri B şi C prezinta riscul aparitiei unei insuficienţe hepatice şi a unui cancer al ficatului.