Pierdere involuntară a urinei.
Incontinenţa urinară nu trebuie să fie confundată nici cu enurezia (pierderea involuntară de urină în timpul somnului), nici cu imperiozitatea micţională (micţiunea involuntară în cursul unei necesităţi deosebit de imperioase de a micţiona). Incontinenţa urinară, la rândul ei, prezintă două forme: ea poate fi permanentă sau poate surveni la efort.
Incontinenţa urinară permanentă – se manifestă printr-o scurgere incotro­labilă de urină. Este cauzata de disfuncii ale sfincte­rului vezicii şi a uretrei data de o boală neurologică, unui traumatism (fractură de bazin însoţită de o ruptură a uretrei ) sau ca urmare a unei intervenţii chirurgicale asupra prostatei.
Incontinenţa urinară de efort – este prezenta urmare a contracţiilor muşchilor abdominali (transportul  unei greutăţi, izbucnire în râs sau criza violenta de tuse sau strănuturilor) si este determinata de o atrofiere a muşchilor perineului care susţin vezica, o coborâre a colului vezicii sau o slăbiciune a sfincterului.