Disciplină paramedicală care utilizează tehnicile pasive şi active sau agenţii fizici în scop preventiv sau terapeutic (reeducare).
Tratament kineziterapeutic se aplica in :

afecţiunile aparatului locomotor  cu scopul de a-i reda pacientului o mobilitatea articulară şi o funcţionare corespunzatoare a muschilor.
afectiunile neurologice cu scopul de recuperare a capacităţilor motorii sau invatarea sa le compenseze.
afectiuni respiratorii (bronşită cronică, astm, enfizem, mucoviscidioză), cu ajutorul tehnicilor de eliberare bronşică şi de ameliorare a ventilaţiei, şi cel al sindroamelor restric­tive (intervenţii toracoabdominale, pleurezii, poliomielită), necesită dezvoltarea capacităţii pulmonare.
afecţiuni urologice şi gineco­logice, medicină sportivă, ergonomie etc.

Kineziterapia pasivă cuprinde tehnici manuale şi instru­mentale si vizează mobilizarea metodică şi specifică a ţesuturilor (masaje), articulaţiilor (mobilizare pasivi, tracţiuni, posturi articulare) sau muşchilor (trageri miotendinoase) pentru a le restitui elasticitatea, mobilitatea fi plasticitatea şi contra redorilor, tetracţiilor sau deformaţiilor.
Kineziterapia activă utilizeaza tehnici de tonificare a muşchilor cand sunt paralizaţi sau sideraţi (nu mai răspund la comenzi în absenţa vreunei leziuni neuromusculare). Utilizează exerciţii musculare ajutate sau cu rezistenţă, tehnici de control ale posturii sau gesticii (reeducare sensomotorie sau proprioceptivă).
Fizioterapia constă în utilizarea proprietăţilor biologice ale agenţilor fizici: curenţii electrici, unde, radiaţii sau vibraţii. Tehnicile utilizate frecvent sunt cele pe bază de curenţi pulsanţi de joasă frecvenţă, curenţi continui, ultrasunete, radiaţii infraroşii, frigul, căldura uscată sau umedă. Aceste tehnici sunt utili­zate mai ales în tratamentul durerii.