Inflamaţie a laringelui.
Laringita acută – inflamaţie şi o îngustare a căilor aeriene (frecventă la copilul mai mic de 5 ani) ce poate duce la o jenă respiratorie, o asfixie prin obstrucţie. La adult afectiunea este mai puţin gravă, căile aeriene fiind prea largi pentru a putea fi obturate.
Tipuri de laringita acuta: laringita subglotică şi epiglotita.
Laringita subglotică – inflamaţie de origine virală a regiunii corzilor vocale urmare a unei rinofaringite (asociere dintre o rinită şi o inflamaţie a faringelui). Copilul respiră zgomotos, inspiraţia ii face rău, are o tuse aspră (ca un lătrat) vocea este răguşită.
Cele mai multe cazuri sunt benigne şi se vindecă rapid, orice jenă respiratorie a copilului constituie o urgenţă medicală.
Epiglotita – inflamaţie de origine bacteriană care se situează deasupra glotei. Copilul nu ajunge să-şi mai înghită saliva şi îi curg balele si are febra ridicată. Jena respiratorie este intensă: ea obligă copilul să ia o poziţie aplecat în faţă, pozitie care trebuie păstrată deoarece există un risc de stop respirator dacă bolnavul este lungit. Transportarea la spital trebuie să fie imediată şi asigurată de un specialist în reanimare.
Laringita cronică – inflamaţie a mucoasei laringelui foarte frecventă la adult. O laringită cronică se produce în urma unui surmenaj al vocii, a unei infecţii locale (angină, infecţie dentară, rinofaringită, sinuzită) sau este cauzata de o intoxicaţie cu tutun. Unele dintre aceste laringite sunt stări precanceroase. O laringită cronică se manifestă printr-o voce răguşită, surdă, prea ascuţită sau prea gravă, uneori tărăgănată.