Examen care permite vizualizarea laringelui.
Examen practicat în caz de disfonie (modificare anormală a timbrului vocii: voce aspră, spartă etc.), de tulburări ale deglutiţiei, de dureri ale faringelui sau de dificultăţi respiratorii.
Există 2 tipuri de laringoscopie: laringo­scopia indirectă şi laringoscopia directă.
Laringoscopia indirecta:  Subiectul este aşezat în şezut, medicul purtând o lampă de iluminare pe frunte se pozitioneaza în faţa lui. Subiectul deschide gura iar medicul îi apasa limba catre în faţă introducand o oglindă mică în fundul gurii ce ajuta la vizualizarea bazei limbii, a faringelui,a epiglotei, a corzilor vocale şi a primelor 3 inele ale traheei.
Laringoscopia directă este o tehnică de vizualizare a laringelui sub anestezie generală. Un fibroscop (tub conţinând un sistem optic şi de iluminare) este introdus prin gură până în laringe. Instrumentele miniaturizate de la extremitatea laringoscopului sau o radiaţie laser permit să se realizeze imediat actele chirurgicale dacă examenul relevă necesitatea acestora.