Afecţiune a urechii interne care se manifestă printr-un ansamblu de tulburări cuprinzând vertije, o scădere a auzului şi zbârnâituri în urechi.
Cu 30 minute până la o oră înaintea crizei apare o senzaţie de ureche plină, ceea ce permite subiectului să oprescă orice activitate si sa se aseze la orizontală.
In timpul crizei (poate dura mai multe ore) subiectul are impresia că se învârteşte sau că totul se învârteşte în jurul lui. Vertijul este insotit de transpiraţii, o stare de rău, greţuri şi vărsături, dureri de cap şi o senzaţie de bâzâituri în ureche. Acuitatea auditivă scade mai ales cea pentru frecvenţele joase. Frecvenţa acestor crize este imprevizibilă iar dupa 10-15 ani crizele de vertij scad  insa auzul la momentul acela este sever deteriorat.
Tratamentul de fond este permanent, administrarea de anxiolitice, diuretice, antihistaminice şi antivertiginoase plus un regim alimentar sărac în sare şi excluderea tutunului şi alcoolului. Tratamentele ce fac apel la chirurgie sunt utilizate în caz de eşec al tratamentului medical şi în  formelor severe ale bolii .