Boală caracterizată prin afectarea ţesutului renal interstiţial (ţesutul de susţinere a nefronilor).
Nefrite interstiţiale pe cale ascendentă (pielonefrite) sunt cauzate de o infecţie de origine bacteriană sau de o malformaţie a căilor excretorii (calice, bazinete, uretere, vezică, uretră) si afecteaza de cele mai multe ori decât un singur rinichi.
Subiectul prezinta dureri lombare vii, însoţite de frisoane şi de febră, tratamentul constand  in administrarea de antibiotice.
Pielonefritele cronice pot afecta un singur rinichi sau ambii si se datoreaza unor infecţii urinare recidivante provocate de anomaliile congenitale sau dobân­dite ale căilor excretorii, care favorizează sau stânjenesc scurgerea urinei. Dacă pielonefrita este bilaterală conduce in timp la o insuficienţă renală. Tratamentul este cel al infectieie iar in cazul anomaliei acesta este chirurgical.
Nefritele provocate pe cale sangvină afectează întotdeauna ambii rinichi si apar când sângele vehiculeză până la rinichi un agent infecţios (septicemie), toxic (de exemplu, o moleculă medicamentoasă) sau antigenic (nefropatie inter­stiţială imunoalergică)
Nefritele interstiţiale acute sunt datorate de absorbţia unor toxine sau sunt provocate de reacţii alergice la unele medicamente. Acestea apar brusc si duc la o insuficienţă renală acută necesitand pentru cazurle severe o hemodializă. Vindecarea survine de cele mai multe ori spontan în câteva zile sau în câteva săptămâni.
Nefritele interstiţiale cronice sunt generate de afecţiuni metabolice (hipercalcemie sau hipokaliemie cronice, oxaloză) sau de acumularea în rinichi a unor substanţe toxice (analgezice, litiu, unele medicamente anticanceroase etc.). Leziunile provocate sunt ireversibile şi pot duce la o insuficienţă renală cronică ce necesită o hemodializă pe viaţă, chiar o grefă de rinichi.