Punerea la dispoziţie a uneia sau mai multor părţi ale corpului unei persoane, de către ea însăşi sau de către cei apropiaţi, în vederea unei transplantări pe o altă persoană a organului sau organelor diferite.
Donatorul poate fi în viaţă sau în stare de moarte cerebrală. Consimţământul explicit şi clar al donatorului în viaţă este indispensabil în prealabil prelevării şi trans­plantării unui rinichi sau de măduvă osoasă în beneficiul unei rude apropiate care necesită o grefă. O prelevare de organ de la o persoană în stare de moarte cerebrală se face, în general, cu acordul celor apropiaţi sau al familiei, şi doar dacă donatorul nu şi-a exprimat în scris refuzul pe când era în viaţă. Organele prelevate în acest caz pot fi inima, plămânii, ficatul, pancreasul, rinichii şi corneea. Pentru a proceda la operaţie, vitalitatea organelor prelevate trebuie păstrată, adică inima donatorului încă să bată, iar plămânii să fie ventilaţi cu un aparat de respiraţie artificială. Organele donatorului trebuie, de altfel, să aparţină aceluiaşi grup tisular (sau grup H.L.A.) ca şi organele primitorului. Această ultimă precauţie vizează evitarea fenomenelor de respingere. Prelevările se fac, în general, de la subiecţi tineri, victime ale accidentelor pe căile publice, ceea ce creşte proba­bilitatea de prelevare a unor organe sănătoase.