Moartea unui ţesut osos cauzată de o întrerupere a circulaţiei sangvine, ducând la un infarct osos  (traveele osoase ale osului mort nu se mai reînnoiesc).
Dacă osteonecroza afectează o zonă articulară, articulaţia se deformează şi devine dureroasă. Osteonecroză poate afecta toate articulaţiile si poate fi cauzata de un traumatism (fractura colului femural care secţionează vasele ce îl hrănesc; fractura semilunarei încheieturii mâinii) sau a unei hiperpresiuni osoase (osteonecroză plonjorilor submarini), datorata unor afecţiuni (diabet, drepanocitoza, alcoolism) sau al unui tratament cu corticosteroizi. Uneori, mai ales la copii, nu se găseşte cauza bolii.
Osteonecroză este insotita de durerea cat si de diminuarea mobilităţii articulare.  Diagnosticul precoce se face prin scintigrafie osoasă sau prin imagerie prin rezonanţă magnetică (I.R.M.), radiografia ne fiind concludenta decât intr-un stadiu evoluat al afectiunii.
Tra­tamentul constă în uşurarea încărcării pe membrul afectat, dacă osul necrozat nu este de sprijin, pacientul trebuind să meargă cu ajutorul bastoanelor timp de 3 au 4 luni. In cazul in care osul necrozat suportă greutatea corpului (femur, tibie) se recurge la o osteotomie (secţionarea osului) si implantarea unei proteze articulare.