Reasamblare a fragmentelor osoase rezultate in urma unei fracturi cu ajutorul dispozitivelor mecanice (şuruburilor, agrafelor, plăcilor cu şuruburi, cuielor, broşelor, etc ). Este indicata in cazul fracturilor instabile sau care riscă să lezeze elementele anatomice (artere, nervi etc.).  Comparativ cu oricare alt procedeu (gips, atelă) imobilizarea este mai scurta ca timp, in unele cazuri reeducarea poate începe chiar în zilele imediat următoare intervenţiei
Dispozitivele utilizate in osteosinteză sunt îndepărtate după un interval cuprins între 6 şi 9 luni.
Fracturile deschise (insotite de leziuni musculare si cutanate mari)  necesită o osteosinteză cu fixator extern (broşe mari, legate şi solidarizate între ele prin una sau mai multe piese metalice) ce  imobilizează osul trecând prin piele şi prin muşchi, la distanţă de focarul de fractură.