Infecţie acută a unui deget de la mână sau mai rar de la picior.
Panariţiul este o afecţiune frecventă cauzata de inocularea într-un deget a unui germene (deseori un stafilococ) de către o aşchie, o înţepătură sau printr-o plagă.
Se disting două tipuri de panariţiu.
Panariţiu superficial (obişnuit) si este amplasat pe pulpa degetului sau pe conturul unghiei (turniolă), uneori şi la înălţimea primei sau celei de a doua falange.
Caracterisc acestuia este o inflamaţie care evoluează în câteva ore sau în câteva zile si duce la creşterea în volum a degetului, înroşire, febră si o durere zvâcnitoare.
Panariţiu profund survine brusc după inocularea directă a germenului în teaca tendoanelor flectoare ale degetelor, ori constituie complicaţia unui panariţiu superficial.
Infecţia poate afecta osul unei falange (osteită), unul sau mai multe tendoane ale degetului cu teaca lor (tenosinovită), o articulaţie dintre două falange (artrită) sau chiar întreaga mână (flegmon). In caz de flegmon inflamaţie este intensă, o imposibilitate de a mişca degetele în cauză , teaca tendonului flector este afectata şi conduce la o deformare dureroasă a degetului (în cârlig).
In absenţa tratamentului, un panariţiu superficial se poate întinde în profunzime, iar un panariţiu profund poate antrena o septicemie (descărcări repetate de germeni şi ale toxinelor lor în circulaţia sangvină). Fiecare descărcare provoacă atunci un puseu febril însoţit de frisoane; germenele este capabil, să pătrundă şi si se dezvolte într-un alt punct al corpului.
Panariţiu superficial debutant este tratat prin aplicarea locală de antiseptice, eventual prin administrarea de antibiotice pe cale orală. Tratamentul unui panariţiu profund sau superficial colectat este o urgenta chirurgicala (sub anestezie locală sau generală) fiind scoate puroiul şi ţesuturile necrozate.
Prevenirea constă în protecţia cu mănuşi în timpul activităţilor care prezintă risc de înţepătură (grădinăritul, de exemplu) şi respectarea unei igiene minuţioase în cursul efectuării manechiurii.