Paralizie a muşchilor inervaţi de către nervul facial (a 7-a pereche de nervi cranieni).
După locul afectat se deosebesc paraliziile faciale centrale şi paraliziile faciale periferice.
Paralizia facială centrală – apare în cursul leziunilor vasculare cerebrale şi este adesea insotita de o hemiplegie (paralizie a unei jumătăţi de corp). Ea predomină în partea inferioară a feţei, pleoapele şi fruntea nu sunt afectate. Tratamentul este cel al unui accident vascular cerebral (administrarea, în special în caz de embolie, de anticoagulante).
Paralizia faciala periferica ( paralizia lui Bell) – poate avea diverse cauze: infecţioase (zona zoster pe traiectul nervului facial, otită medie acută, poliradiculonevrită), traumatică (fractura stâncii temporale), tumorală (tumoră a unghiului pontocerebelos), vasculară (ramolire protube- renţială |a părţii medii a trunchiului cerebrali). Semnele ei sunt o asimetrie a feţei atunci când se află în repaus, trăsăturile fiind deviate de partea sănătoasă.
Partea afectata are urmatoarele caracteristici : faţa este atonă, comisura buzelor căzută, şanţul nazogenian mai puţin profund, buzele mai larg deschise şi ridurile frontale căzute. Tratamentul cuprinde reeducarea prin kineziterapie. Dacă paralizia este parţială refacerea este completa fara a lasa sechele . Dacă paralizia este totală, trebuie administrat de urgenţă un tratament cu corticosteroizi iar în aproximativ jumătate din cazuri pot ramane sechele relativ deranjante : hemispasmul facial, sindromul lacrimilor de crocodil (emisie necontrolată a lacrimilor).