Psihoză caracterizată printr-un delir siste­matic, fără diminuarea capacităţilor intelectuale.
Paranoia apare cu precadere la subiecţii predispuşi: supraestimarea de sine (orgoliu, megalomanie), rigiditate psihică (neîncredere, dogmatism), erori de jude­cată cauzate de premise subiective, deşi raţionamentul este logic. Delirul de paranoia se dezvoltă în mod coerent, uneori plauzibil, urmând o serie de interpretări şi de polarizări afective: idealism pasionat, gelozie, revendicare privind un prejudiciu minor sau imaginar, erotomanie etc. Acest delir sfârşeşte prin a se constitui într-un sistem permanent şi de neclintit, funcţionarea gândirii, voinţei şi acţiunii rămânând clară şi ordonată.
Tratamentul uzeza la neurolepticele si psihoterapie.