Inflamaţie a peritoneului.
Peritonită se instaleaza dupa ce peretele unui viscer cavitar (ex. intestin) este perforat iar conţinutul se acumulează în peritoneu, sau un viscer este infectat şi bacteriile se propagă apoi în peritoneu.
Declansarea inflamatiei duce la o ocluzie intestinală, în caz de peritonită gravă sau prelungită scurgerile de lichide diminuează volu­mul sangvin ducand la afectarea plămânilor si a rinichilor.
Peritonită acută este o inflamaţie acuta a peritoneului ,generalizată sau localizată, si poate fi cauzata de: perforarea unui ulcer al stomacului sau al duodenului; apendicita; colecistită (inflamaţia veziculei biliare); sigmoidita (inflamaţia ultimei părţi a colonului); plaga unui viscer cavitar, survenită în cursul unui traumatism al abdomenului; salpingita (inflamaţia uneia sau ambelor trompe uterine), peritonită rămâne localizată în micul bazin conducand la o pelviperitonită.
O peritonită acută generalizată este caracterizata printr durere abdominlă intensă şi generalizată, prin semne de paralizie intestinală (vărsături, oprire a evacuării materiilor fecale şi a gazelor), stare generala alterata (febră, depre­sie) şi uneori prin semne ale micşorării volumului sangvin (paloare, anxietate, puls rapid). Abdomenul devine tare, tensionat, dureros (ventru de lemn) ca urmare a contractarii muşchilor peretelui abdominal.
O peritonită acută localizată – localizarea este in fuctie de organul afectat (în jos şi în dreapta abdo­menului pentru apendicită, în jos şi la stânga pentru sigmoidită).
Tratamentul în caz de peritonită acută – bolnavul trebuie să fie spitalizat de urgenţă într-un serviciu de chirurgie pentru tratarea cauzei peritonitei (suturare pentru a închide un ulcer perforat, ablaţia unui apendice etc.) si curăţarea cavităţii abdominale şi amplasarea unui dren, reanimarea constă în compensarea pierderilor lichidiene prin perfuzii intravenoase. Actul chirurgical este urmat de un tratament pe baza de antibiotice.