Rupere a contactului dintre conştiinţă şi mediul exterior.
Pierderea stării de conştienţă poate fi completă sau parţială, bruscă sau treptată, avand o durată variabilă (de la câteva secunde la o jumătate de oră).
Pier­dere completă a conştienţei dacă survine brusc şi durează puţin timp este denumită sincopă daca aceasta se pelungeste avem comă.
Dereglarea cardiovasculară sau neurologică conduc la disfunctii cerebrale care provoaca pierderea stării de conştienţă. Cauza cardiovasculara frecventă este sincopa vasovagală, exces de activitate a sistemului nervos parasimpatic asupra inimii şi asupra vaselor. Aceasta apare în poziţia în picioare sau şezând, în situaţie de stres si demareaza ca o indispoziţie, ea este benignă şi nu necesită tratament.
O alta cauza cardiovasculra frecventa este scăderea presiunii arteriale în cursul trecerii la poziţia în picioare (ortostatism) sau după o staţionare prelungită în picioare (hipotensiunea ortostatică) ce poate fi cauzata de un medicament (antihipertensor, antidepresiv) sau o deshidratare ce a generat o micşorare a volumului sangvin .
Alte cauze cardiovasculare ale pierderii conşti­enţei sunt mai rare: tulburarea ritmului sau a conducţiei cardiace (bloc auriculoventricular), cardiopatia (stenoza aortică factor ce duce la o sincopă ce survine la efort), hemoragia meningeană, accidentul vascular cerebral, sincopa sinucarotidiană (prin presiune asupra carotidelor generata de un  guler prea strâmt).
Cauzele neurologice sunt reprezentate mai ales prin crize de epilepsie.
Alte cauze sunt intoxicaţiile, în principal cu medicamente, meningitele, ictusul laringean (pierderea conştienţei după o chintă de tuse intensă), tulburările metabolice (hipoglicemia).