Presiune pulsantă rezultată din contracţia regulată a inimii care creează un sistem de forţe ce propulsează sângele în toate arterele corpului (numită impropriu tensiune arterială).
Cifrele normale ale presiunii arteriale se situează între 10 şi 14 centimetri de mercur pentru maximă şi între 6 şi 9 centimetri pentru minimă, aceste cifre nu trebuie să depăşească valoarea 16 pentru presiunea sistolică şi valoarea 9 pentru presiunea diastolică.
Presiunea diastolică este egală cu jumătate din presiunea sistolică la care se adaugă cifra 1, diferenţa între maxi­mă şi minimă (presiunea diferenţială) poate fi modificată în anumite condiţii patologice.
Micsorarea sau marirea diferentei se pot produce astfel : o micsorare apare dacă forţa contractilă a ventriculului stâng scade iar o marire atunci când o anomalie a valvulei aortice provoacă un reflux sangvin din aortă în ventriculul stâng (insuficienţă aortică).
Este un lucru normal să se constate o creştere progresivă a presiunii arteriale cu vârsta şi se admite ca normală o presiune sistolică reprezentată prin cifra 10 la care se adauga numărul de decenii ale subiectului astfel :  pentru o persoană de 40 de ani, se obţine 10 + 4 = 14 pentru presiunea sistolică, iar pentru un subiect de 20 de ani, 10 + 2 = 12 pentru presiunea sistolică.
Presiunea sistolică poate să crească in mod normal cu 4 până la 6 centimetri de mercur în cursul unui efort puţin important.
Presiunea arterială se mă­soară cu ajutorul unui sfingmomanometru sau tensiometru. Măsurarea trebuie să fie făcută pe un subiect aflat la orizontală după 5-10 minute de odihnă.
Uneori subiectului poarta un aparat de măsu­rare a presiunii arteriale care înregistrează pe durata a 24 de ore variaţiile de presiune şi permite stabilirea unei mai bune estimări a metodelor ce trebuiesc adoptate .