Emisie de radiaţii de către nucleele unor atomi ai unui element chimic conducând la transformarea sau transmutaţia acestui element în altul.
Radioactivitatea poate fi naturală sau poate rezulta din activarea unor nuclee atomice printr-un aport energetic exterior (radioactivitate artificială).
Există trei tipuri de radiaţie : radiatie alfa , beta si respectiv radiatie gama.
Radiaţiile alfa sunt constituite din nuclee de heliu (doi protoni şi doi neutroni) si  nu au aplicaţie directă în medicină.
Radiaţiile beta sunt constituite din electroni (particule de sarcină negativă) sau din pozitroni (particule  cu sarcină pozitivă). Radiaţiile beta sunt utilizate pentru a doza în laborator anumite molecule biologice, in radioimunologie, în radioterapie metabolică, precum şi în imageria medicală (tomografia cu pozitroni).
Radiaţiile X şi gamma sunt de natură electro­magnetică si  sunt utilizate în imageria medicală (scintigrafie) şi în cobaltoterapie (tratament cu cobalt radioactiv).
Activitatea unei surse de radiaţie este măsurată în becquereli (Bq).
Radiaţiile alfa si beta afecteaza atunci când sunt introduse în organism prin ingestia de produse alimentare contaminate, altfel au putere mica de penetrare. Radiaţiile gama au putere mare de patrundrere şi pot traversa organele (iradiere).
Efectele radiaţiilor sunt de două tipuri,  cele care afec­tează direct subiectul şi cele care afectează descendenţii săi. Efectele variază in functie de doza primită, durata de expunere şi întinderea regiunii expuse la radiaţie.