Metodă radiologică care permite măsurarea dimensiunilor bazinului la femeia gravidă. Permite să se stabilească dacă naşterea aşteptată se va putea face fără riscuri pe căi naturale sau dacă trebuie să fie prevăzută o cezariană
Radiopelvimetria este utilizata când există îndoieli în ce priveşte dimensiunile bazinului, care trebuie să fie suficient de mare pentru a permite trecerea copilului în timpul naşterii, sau când se suspectează o anomalie osoasă (anomalie a coloanei ver­tebrale, luxaţia şoldului, antecedent de fractură a bazinului). Este utilizata si in cazul in care fatul se prezintă cu şezutul sau când femeia gravidă a suferit deja o cezarianâ în cursul unei sarcini precedente.
Acest examen utilizează radiaţii X şi se practică fie în modalitatea de radiologie convenţională ( în luna a 8-a sau a 9-a de sarcină), fie cu ajutorul unui scaner cu radiaţii X.
Pentru a evita o iradiere mai mare a fătului numărul clişeelor este de trei, într-o poziţie semi- şezândă, un altul în picioare şi perfect din profil, ultimul în poziţie culcată şi localizat pe spinele sciatice, urmărind să se focalizeze la maximum radiaţiile X pe acestea din urmă.
In cazul scanerului cu radiaţii X (tomodensitometriei), pacienta este alungită pe spate, cu braţele în spatele capului. Sunt realizate două clişee (faţă şi profil) după o tehnică de numerizaţie şi completate cu una sau două secţiuni scanografice efectuate în planul axial. Măsurătorile reale se efectuează direct pe ecranul de comandă al scanerului.