Ansamblu de tulburări legate de o proastă adaptare a organismului la rarefierea oxigenului la altitudine.
Tulburările survin în general în primele patru zile de urcare la altitudine. Simptomele cele mai frecvente sunt durerile de cap asociate cu vertije, zumzăit în urechi, insomnii, greţuri, vărsături, balonări abdo­minale şi pierdere a poftei de mâncare.
Repausul atenuează tulburările care dispar dupa câteva zile de adaptare, dacă persistă, coborârea la o altitudine inferioară permite dispariţia lor.
In caz de edem cerebral sau pulmonar, se impune revenirea de urgenţă in zona joasa, administrarea de oxigen urmata de spitalizare.
Adaptarea la altitudine este favorizată de o bună condiţie fizică iar după o ascensiune de 600-900 metri este recomandată o pauză de o zi. Copiii sub vârsta de 4 luni nu trebuie să fie duşi la altitudini de peste 1 000 de metri iar între 4 luni şi 2 ani să nu se depăşească altitudinea de 1 800 metri.