Inflamaţie, acută sau cronică, a mucoasei rectale.
O rectită poate avea o origine foarte diversă îndeosebi infecţioasă (gonococie), parazitară (ambiază, bilharzioză) sau medicală (supozitoare, iradiere) si este însoţită adesea de leziuni ale colonului
Ea este fie o manifestare izolată sau asociată cu o altă afecţiune inflamatorie (rectocolită hemoragică, boala lui Crohn).
Boala se manifestă prin dureri rectale, falsa necesitate de a defeca, emisii anale sângerânde sau purulente, o diaree, o alterare mai mult sau mai puţin marcată a stării generale, febră.
Un examen proctologic (tuşeu rectal, anuscopie şi rectoscopie), asociat cu o coloscopie, permite evaluarea afectiunii şi prelevarea unor eşantioane pentru a stabili cauza. Examenul determină alegerea tratamentului ce poate consta in administrarea de antibiotice, de antiparazitare, de antiinflamatoare sau suprimarea factorului favorizant sau declanşant. In cea mai mare parte a cazurilor rectită este vindecată definitiv, boala lui Crohn, rectocolită hemoragică şi urmările unei iradieri necesită un tratament de lungă durata.