Reţinere în uter după o falsă naştere, după o întrerupere voluntară a sarcinii  sau după naştere, a unor resturi ovulare sau a anexelor embrionare în totalitate sau parţial (placenta, vezicula ombilicală, amniosul, alantoida).
In cazul unei false naşteri se vorbeşte şi de retenţie ovulară iar după o naştere de retenţie placentară. O retenţie placentară necesită o delivrenţă artificială prin revizie uterină. Dacă retenţia este parţială prezenţa restu­rilor placentare nu este decelată întotdeauna, uterul nu se mai contracta complet şi poate antrena hemo­ragii (metroragii) şi uneori o infecţie (endometrită, salpingită), provocând febră şi dureri.
Tratamentul unei retenţii intrauterine este de cele mai multe ori chirurgical (chiuretaj aspirativ), dar mai poate face apel şi la medicamente care provoacă contracţiile uterine şi permit atunci expulzia resturilor uterine.