Tehnică datorită căreia un subiect ia cunoştinţă de modalităţile de funcţionare ale uneia sau mai multor funcţii ale corpului său şi învaţă să le stă­pânească.
Un retrocontrol permite să se acţioneze conştient asupra funcţiilor inconştiente ca: frecvenţa bătăilor inimii (marcată prin puls) sau tensiunea arterială.
Tehnica retrocontrolului este utilizată în tra­tamentul bolilor legate de stres, ca unele forme de hiper­tensiune arterială.
Stăpânirea retrocontrolului se obţine prin utilizarea unei aparaturi care înregistrează şi reda pe un ecran funcţiile care trebuie controlate şi modificate: tensiunea arterială, pulsul, tonusul muscular, undele cere­brale etc. Subiectul asociază senzaţiile cu indi­caţiile primite ceea ce îi permite puţin câte puţin să-şi cunoască şi să-şi stăpânească funcţiile de controlat. La sfârşitul instruirii subiectul va putea acţiona asupra aces­tor funcţii fără ajutorul aparaturii.