Boală infecţioasă contagioasă cauzată de difuzarea în organism a toxinelor secretate de streptococul de grup A. Scarlatina afectează aproape exclusiv copiii. Ea se transmite prin inhalarea picăturilor de salivă emise de un subiect infectat cu streptococul de grup A. Toxiinfecţia se dezvoltă plecând de la un focar purulent cu localizare faringoamigdaliană (angină).
Boala se declară brusc după o perioadă de incubaţie de aproximativ 4 zile sub forma unei febre ridicate (39″C), a unei umflături dureroase la nivelul ganglionilor gâtului şi a unei angine eritematoase (cu înroşirea gâtului). Toxina secretată de streptococ difuzează în organism şi declanşează o erupţie cutanată la două zile după apariţia anginei. Bolnavul rămâne contagios atâta vreme cât durează angina. Erupţia cutanată se traduce printr-o multitudine de puncte roşii; ea debutează cu toracele apoi se întinde la întregul corp în 48 ore, în afara palmelor şi suprafeţelor plantare. Erupţia mucoasă, se caracterizează printr-o depunere albă, care acoperă limba şi lasă locul, în a 5-a zi de evoluţie, unei roşeţi stacojii cu granulaţie zisă zmeurată. După aproximativ o săptămână, febra scade, exantemul (eruptia) dispare şi exantemul este înlocuit cu o descuamare cu coji fine a corpului; palmele şi plantele picioarelor se descuamează în lambouri.
Complicatii sunt cele ale anginelor cu streptococ netratate: nefrita (inflamaţia rinichilor) şi reumatismul articular acut şi subacut.
Scarlatina este tratată prin administrarea de antibiotice (penicilină, eritromicină) şi prin odihnă.
Nu există un vaccin împotriva scarlatinei; o persoană care a fost afectata de scarlatină dobândeşte o imunitate durabilă faţă de această boală.