Structură solidă şi calcificată a corpului uman constituită din totalitatea oaselor.
Parti componente majore :
– coloana vertebrală sau rachisul (rahisul), compusă din vertebre;
– coastele, care se articulează în spate cu coloana verte­brală, în faţă cu sternul, ansamblul constituind toracele;
– craniul,care se articulează cu extremitatea superioară a coloanei vertebrale;
– membrele superioare (braţe, antebraţe, mâini), legate de torace prin centurile scapulare (clavicule şi omoplaţi);
– membrele inferioare (coapse, gambe, picioare), legate de coloana vertebrală la nivelul sacrumului prin centura pelviană (formată din cele două oase iliace);
–  bazinul, constituit din centura pelviană şi sacrum;
– osul hioid este un os izolat aflat în partea de sus şi în faţa gâtului, deasupra laringelui,
Oasele scheletului sunt în număr de 200, fără a socoti oscioarele urechii, oasele sesamoide (mici oase rotunde, intercalate pe traiectul unui ligament articular şi al cărui joc îl facilitează) şi oasele wormiene (mici oase supra­numerare care se dezvoltă între oasele boitei craniene).
Oasele scheletului pot fi sediul unor tumori, ale unor infecţii (osteomielită), ale unor leziuni degenerative (artroză) sau inflamatorii (artrită), ale traumatismelor (fractură, luxaţie). Ele pot fi malformate sau absente, sudate anormal (lombalizare, sacralizare), scurtate. Ele se pot aşeza unele faţă de altele în mod anormal (cifoză, scolioză).