Tehnică de imagerie medicală bazată pe detectarea radiaţiilor emise de o substanţă radioactivă (radioelement) introdusă în organism, prezentând o afini­tate deosebită pentru un organ sau un ţesut. Sinonime: cartografie izotopică, explorare radioizotopică.
Scintigrafia permite să se distinga numeroase afecţiuni care afecteaz atât structura cât şi funcţionarea orga­nelor cat şi unele procese patologice: inflamaţie, infecţie, sângerare, tumoră.
Principiul scintigrafiei constă în a administra pacientului o substanţă activă care se fixează electiv pe organul sau pe ţesutul respectiv ce trebuie explorat. O cameră specială (cameră cu scintilaţie sau gammacameră) înregistrează în continuare radiaţia emisă de organul sau de ţesutul respectiv. Imaginea regiunii explorate este atunci obţinută pe ecranul ordinatorului cu care este dotată gamma-camera. Inregistrând succesiunea în timp a mai multor imagini, este posibil să se vizualizeze o transformare, o evoluţie, o mişcare.
Doza de radiaţii primită de pacient este foarte mică, comparabilă cu cea a unei radiografii a plămânilor, şi nu creşte cu numărul de clişee realizate. Cantităţile de radioelement injectate sunt întotdeauna minime şi adaptate fiecărui pacient; radioelementele alese au o durată de viaţă foarte scurtă. Sarcina şi perioada de alăptare sunt în mod obişnuit singurele împrejurări în care se iau precauţii deosebite.