Simţ care permite să se perceapă mirosurile.
Organul mirosului este situat în mucoasa care acopera plafonul foselor nazale. Este un neuroepiteliu constituit din celule nervoase specializate, neuroni dotaţi în vârful lor cu un smoc de cili, prelungindu-se la bază printr-o fibră ner­voasă .
Moleculele odorante sunt dizolvate în mucusul care acoperă mucoasa ca apoi sa se fixeze pe receptorii cililor purtaţi de către neuroni. Fixarea declanşează mesajul nervos care este transmis pe căile olfactive la creier.
Diminuari ale simţului mirosului pot fi : cantitative (parţiale -hiposmie sau totale -anosmie) şi cele calitative (parosmie).
Tulburările pot regresa spontan sau după tratarea cauzei, insa sechelele sunt frecvente şi au o incidenţă asupra simţului gustativ.