Tulburare a dezvoltării caracterizata printr-o hiperactivitate motorie, comportament impulsiv şi dereglări a atenţiei. Sinonime: instabilitate psihomotorie / sindrom al copilului hiperactiv
Semne ale acestui sindrom : copilul se agită fără încetare pe scaun, nu poate sta pe Ioc, se lansează în activităţi fizice periculoase, incapabil să-şi focalizeze mai multă vreme atenţia / concentrarea asupra unei activitati, comportament impulsiv, fluctuaţii de dispoziţie, accese de mânie, nu accepta „constringeri”.
Tulburările apar in jurul vârstei de 4 ani şi durează toată copilăria atenuându-se la pubertate. Sunt
însoţite uneori de dislexie sau disortografie.
Tratamentul consta in masuri educative (terapie comportamentală, conversaţii familiale) si psihoterapie uneori si medicamentos.