Proliferare excesivă a ţesutului mieloid (ţesutul care formează măduva oaselor).
Un sindrom mieloproliferativ se caracterizează printr-o proliferare în măduva osoasă a celulelor mature morfo­logic şi funcţional normale.
Sindroamele mieloproliferative sunt : Leucemia mieloidă cronica, Poliglobulia primitiva , Splenomegalia mieloida, Trombocitemia primitiva.
Leucemia mieloidă cronica se caracterizează printr-o creştere însemnată a numărului de celule granuloase neutrofile (celule care aparţin aceleiaşi descendenţe ca şi globulele albe, polinuclearele neutrofile) în măduvă şi în sânge.
Poliglobulia primitiva sau Boala lui Vaquez este carac­terizată printr-un exces al producerii de globule roşii.
Splenomegalia mieloida este carac­terizată printr-o proliferare a tuturor elementelor sângelui (globule roşii, globule albe, plachete), o creştere adesea foarte importantă a volumului splinei şi printr-o invadare a măduvei osoase de ţesutul fibros (mielofibroză).
Trombocitemia primitiva se caracterizează printr-o creştere notabilă a numărului de plachete sangvine.
Sindroamele mieloproliferative se caracterizeaza prin proliferarea celulelor măduvei osoase, creşterea numărului de celule mieloide din sânge ( conduce la tromboze), marirea splinei (reîncepe să producă celule mieloide aşa cum o făcea în cursul vieţii fetale
Tratamentul consta intr-o chimioterapie (diminuează multiplicarea celulară), la o micşorare a elementelor sangvine în surplus prin citafereză, la o grefa de măduvă.
 
TRATAMENT ŞI EVOLUŢIE. Tratamentul face apel, după caz, la o chimioterapie care diminuează multiplicarea celulară, la o micşorare a elementelor sangvine în surplus prin citafereză, la sângerări regulate (în cazul bolii lui Vasquez) sau încă, atunci când este posibil, la o grefa de măduvă.
Evoluţia acestor sindroame, de obicei cronică, se face în mai mulţi ani, adesea în mai multe decenii.