Afecţiune caracterizată prin micşorarea capacităţii pulmonare totale (volumul total de aer conţinut în plămâni la sfârşitul unei inspiraţii maxime).
Un sindrom restrictiv este provocat de o tulburare a ventilaţiei (circulaţiei de aer în căile respiratorii). El poate interveni in urma unei pneumectomii (ablaţie chirurgicală a unui plămân), unei paralizii a muşchilor respiratori (poliomielită), unei boli care distruge o parte importantă a ţesutului pul­monar (fibroză, prin dezvoltarea de ţesut fibros), unui blocaj sau unei deformări importante a toracelui (spondilartrită anchilozantă, scolioză etc.).
Micşorare a volumelor de aer inspirate/expirate conduc la prezenta unei gâfâieli la efort . Tratamentul vizează îngrijirea cauzei, în formele severe el constă în tratarea acestor simptome (ex. oxigenoterapie).