Simt prin care sunt primite informatii privind mediul, informatii ce sunt percepute prin contact cutanat direct.
Receptorii simtului tactil sunt corpusculii tactili, minuscule organe senzitoriale situate in piele, sub epiderm. Informatiile nervoase sunt trimise la creier printr-un releu triplu de neuroni. Corpul celular al primului neuron este situat intr-un ganglion rahidian, el atinge cornul posterior al maduvei spinarii. Al doilea neuron preia de la cordonul lateral al maduvei sensibilitatea tactila grosiera, sensibilitatea termica si dureroasa iar de la cordonul posterior sensibilitatea de finete. Dupa ce au taiat linia mediana toate aceste cai converg spre al treilea neuron al carui corp se afla in centrii simtului tactil situat in cortexul lobului pariental.
Dereglari ale simtului tactil pot fi cantitative: partiale( hipoestezie, hiperestezie) sau totale (anestezie) ; calitative ( disestezie). Toate dereglarile pot fi intilnite in caz de afectiune a nervilor periferici (anestezie prin secţionarea unui nerv, nevralgie sciatică sau dentară) sau a organelor centrale ale sistemului nervos (măduva spinării, creier). Cauzele sunt extrem de variate: traumatică, toxică (alcoolism), metabolică (diabet), inflamatorie. Capacităţile de recuperare a unui simţ tactil normal depind direct de cauză. Chiar când aceasta poate fi combătută, persistă adesea deficienta a calităţii percepţiei senzitive, îndeo­sebi atunci când zonele simţului tactil de fineţe sunt lezate (pulpa degetelor).