Boală infecţioasă cauzată de o bacterie Gram pozitivă, bacilul lui Nicolaier, ori Clostridium tetani. Bacilul lui Nicolaier trăieşte sub formă de spori în pământ şi în intestinul mamiferelor.
Tetanosul este transmis omului având ca poartă de intrare o leziune cutaneomucoasă (rănire, muşcătură), indiferent că plaga este profundă sau ca o zgârietură, o înţepătură într-un spin de trandafir, o aşchie etc. Aceasta mai poate fi şi o leziune cronică ce nu atrage atenţia ca atare, ca un ulcer varicos al gambei.
Simptomele tetanosului sunt determinate de acţiunea toxinei germenelui, exotoxina (toxina eliberată în mediul exterior), incubatia varaza intre 3 si 30 de ziele.
Primul semn întotdeauna deosebit de semnificativ este un trismus (constricţie a maxilarelor cauzată de contractura involuntară a muşchilor masticatori). Masticaţia devine dureroasă în câteva zile, bolnavul nu are febră şi îşi păstrează luciditatea.
Tetanosul se numeşte generalizat atunci când trismusul este însoţit de contractura, de asemenea permanentă, a muşchilor gâtului apoi ai trunchiului. Această contractura antrenează atitudini caracteristice, ca cea a trunchiului în arc de cerc cu concavitatea posterioară, ori opistotonusul. Această fază, zisă de extensie, durează una sau două zile, iar durata ei constituie cel mai bun indicator al gravităţii bolii. In cursul paroxismelor, febra creşte şi este însoţită de o transpiraţie abundentă şi de o accelerare a ritmului cardiac. Poate surveni o asfixie fie prin spasm al laringelui, fie prin blocarea cuştii toracice.
Tetanosul poate rămâne localizat la un membru; el este atunci de o gravitate mai mică.
Tratamentul tetanosului este unul medicamentos.