Mişcare anormală involuntară şi repetitivă, care survine brusc şi este de scurtă durată.
Ticul este stereotip (întotdeauna identic cu el însuşi) şi repetat în salve. Frecvenţa sa creşte în caz de emoţie şi de anxietate, se micşorează în caz de odihnă. Unele ticuri, simple, nu implică decât câţiva muşchi, altele, complexe, iau aspectul unei veritabile gesticulări. Ticurile privesc mai ales faţa (clipitul pleoapelor, încruntarea frunţii, surâsul, clătinatul din cap, contracţia muşchilor maxilarelor), gâtul (mişcarea de flexie sau de înclinare pe o parte), umerii (ridicare, coborâre), muşchii laringelui (vocalizare, bombănit, tuse).
Dacă ticurile sunt prea deranjante, se poate propune un tratament destinat să diminueze frecvenţa lor (prescrierea de neuroleptice sau terapia comportamentală)