Proces în psihanaliză prin care pacientul reactualizează conflictele sale infantile proiectând asupra terapeutului imaginea părinţilor săi şi a sentimentelor sale (dorinţe, experienţele, neplăcute, descoperirea sexualităţii etc.), faţă de ei. In psihanaliză, transferul nu se instalează adesea decât în mod lent, fiind întrepătruns cu ezitări, tăceri din jenă şi rezistenţe.
In psihologie, se utilizează termenul de transfer într-un sens general de deplasare a afectivităţii legate de un obiect (persoană, situaţie, lucru) asupra altui obiect.