Mişcare anormală caracterizată prin oscilaţii ritmice involuntare ale unei părţi a corpului (membru, trunchi, faţă).
Se disting diferite varietăţi de tremurătură în funcţie de circumstanţele lor de apariţie.
Tremurătură de repaus persistă atunci când subiectul este imobil – aşezat sau alungit. Este un semn caracteristic al sindromului parkinsonian şi al bolii lui Parkinson.
Tremurătură de atitudine sau tremurătură posturală nu apare decât atunci când subiectul menţine o poziţie, de exemplu, dacă i se cere să ţină braţele întinse în faţă. Cea mai des întâlnită este tremurătură fiziologică, provocată de emoţie sau favorizată de excitante (cafea).
Tremurătură cauzată de luarea unui medicament (antidepresor triciclic, litiu) sau unei boli (boala lui Basedow. Al treilea tip de tremurătură de atitudine este tremurătură esenţială (de cauză necunos­cută), denumită tremurătură senilă dacă apariţia ei este tardivă.
Tremurătură de acţiune survine atunci când subiectul efectuează o mişcare voluntară. Ea poate fi o complicaţie a unei tremurături de atitudine care evoluează de multă vreme. In alte cazuri, ea face parte dintr-un sindrom cere­belos (prin atingerea creierului mic sau a căilor nervoase aflate în conexiune cu el). Tremurătură predomină la rădă­cina membrelor (umeri, şolduri), creând un handicap serios.Un medicament antiepileptic (valproat de sodiu) sau antiischemic (piracetam) poate fi prescris. Totuşi, vinde­carea completă a unei tremurături de origine cerebeloasă este rară.