Boală parazitară cauzată de un protozoar (animal microscopic constituit dintr-o singură celulă) denumit Trichomonas vaginalis.
Tricomonaza urogenitală este o afecţiune frecvcntă, care survine mai ales la femeile de vârste între 16 şi 35 ani. Modul său de transmisie este, în principal, sexual, dar nu obligatoriu, parazitul putând supravieţui mai multe ore pe obiecte de toaletă (prosoape, de exemplu); umiditatea şi mediul alcalin favorizează supravieţuirea şi multiplicarea sa.
La bărbat, tricomonaza se traduce printr-o uretrită (inflamaţie a uretrei); scurgere matinală, roşeaţă şi umflătură în jurul orificiului uretral, înroşire a şanţului balanoprepuţial (la baza glandului), semne urinare moderate.
La femeie, boala se manifestă printr-o vulvovaginită acută (inflamaţie a vulvei şi a vaginului); pierderi (leucoree) abundente, galben-verzui, urât mirositoare, care declanşează o roşeaţă şi mâncărimi vii; la acestea se asociază adesea o atingere urinară: jenă la urinat (disurie), arsuri în timpul micţiunii, micţiuni prea frecvente (pollakiurie). Uneori simptomele sunt mai discrete: arsuri şi mâncărimi uşoare, dureri în timpul raporturilor sexuale.
La bărbat, ca şi la femeie, se întâmplă ca boala să nu se traducă prin nici un semn; totuşi, ea nu este mai puţin contagioasă.
Diagnosticarea constă în punerea în evidenţă a parazitului în secreţiile vaginale sau uretrale.
Tratamentul se bazează pe luarea de antibiotice imidazolate.