Senzaţia de deplasare în raport cu spaţiul înconjurător sau a spaţiului în raport cu corpul, datorata dezechilibrului existent între cele două aparate vestibulare. Este insotita de greţuri, de vărsături şi de transpiraţii, de o paloare,de angoasa, de zbâmâiturile în urechi şi o surditate unilaterală.
Se disting vertijele periferice şi vertijele centrale.
Vertijele periferice sunt provocate de o afectiune a urechii interne  sau a nervului vestibular. Ca afectiuni enumeram: boala lui Meniere, vertijul paroxistic benign, labirintită (inflamaţie a labirintului) prin propagarea unei infecţii a urechii medii (otită acută sau cronică)
Afectarea nervului vestibular este cauzata de un neurinom al sistemului acustic (a VlII-a pereche de nervi cranieni) sau de o nevrită vestibulară (distrugerea brutală, de origine probabil virală, a nervului vestibular) conducind la vertijele periferice.
Vertijele centrale sunt de origine vasculară (accident vascular cerebral),existenta unei tumori, traumatizm, infecţie sau cauza toxică ce conduc la afectarea centrilor vestibulari din interiorul encefalului.
Tratamentul este un tratament al cauzei (cind este posibil). Tratamentul simptomelor implica la repausul la pat, la tratament medicamentos împo­triva vărsăturilor, angoasei, o reeducare a echilibrului, psiho­terapie corectarea carentei auditive sau a vazului.